A trebuit sa las totul în urmă, să plec la mii de km depărtare de trecut ca să îmi găsesc echilibrul şi să redevin eu. Acum e totul bine, zâmbesc frumos dimineața, beau ceai și nu mă mai enervez prea repede. Nu încerc să idealizez situația, nu e totul perfect dar cel puțin lucrurile s-au schimbat. În bine.
Karma îşi face în sfârşit simţită prezenţa si asta mă bucură. E un fel de răzbunare pasivă acum, când am ajuns să nu îmi mai pese. Autocontrol şi răbdare. Da, ştiu, sună foarte zen aşa dar believe it or not, chiar funcţionează.
People who are stuck in the past are dead. O ştie toată lumea, nu am avut eu vreo revelaţie. Doar am păţit-o de multe ori automutilându-mă cu amintiri. De aceea sunt de acord cu învăţatul din greşeli, mai ales atunci când rezultatele sunt pe măsura.
În altă ordine de idei...
I wish I were you!
RăspundețiȘtergereNu îți doresc, sincer. Adică nu e totul chiar aşa de roz. In fact, chiar după ce am scris asta a început să îmi meargă destul de prost dintr'un anumit punct de vedere, ca să vezi cât de schimbătoare sunt lucrurile. Dar, în principiu, am învățat să am răbdare, că oricum dacă mă stresez ca tâmpita nu rezolv mare lucru.
RăspundețiȘtergere