clişeu

e început de an aşa că trebuie să postez un clişeu gen new year's resolutions insoţit de o imagine sugestivă, neapărat ceva cu iz de tumblr. aşadar:

în2012vreautotulsaunimic

dar aşa, for the record, aş prefera totul. 2012, let's not fuck it up.

Midnight thoughts

Tocmai când începusem să îmi pierd răbdarea şi să mă apuc de dat vina pe diverse divinități am fost asaltată de o avalanşă de lucruri pozitive. Aşadar, good things do come to those who wait. Desigur, așteptarea e partea cea mai dificilă, dar merită.

Momentan, număr minutele până când voi ateriza acasă şi imi rerereimaginez momentul in care voi deschide uşa de la intrare de zeci de ori. Cine mă aude îşi imaginează probabil că urăsc Anglia. Nu. E greu de explicat dorinţa asta nebună, pentru că e ceva mai mult decât dor însă cei aflaţi în situaţia mea ştiu foarte bine despre ce vorbesc.

Referitor la dorinţele de Crăciun am câteva, destul de importante. Vreau zăpadă şi să ajung cu bine acasă. Vreau linişte de sărbători, vreau să fiu destul de puternică incât să uit pentru 3 săptămâni de tot ce ţine de facultate şi ce se mai întâmplă aici şi să mă bucur cu adevărat de familie. Vreau să am timp să mă întâlnesc cu toţi oamenii care contează cu adevărat.

Wicked Games

Balonașul de săpun s-a spart, toate inimioarele roz, parfumate, s-au risipit iar Făt- Frumos a încălecat si a dispărut în zare, odată cu toate urările mele de bine. În mod normal, aş fi într-o stare nu tocmai ok dar se pare că am mai mult control asupra situaţiei decât credeam. Mă bucur că, momentan, cuvântul care îmi descrie cel mai bine starea e freedom. Şi mi se pare absolut genial că reuşesc să mă menţin calmă faţă de toată agitaţia din jur. Pentru că se pare că românii ramân români indiferent de locul în care se află şi răutatea combinată cu bârfă şi presupunerile nejustificate îşi face loc peste tot.

Life- the slowest form of suicide

A trebuit sa las totul în urmă, să plec la mii de km depărtare de trecut ca să îmi găsesc echilibrul şi să redevin eu. Acum e totul bine, zâmbesc frumos dimineața, beau ceai și nu mă mai enervez prea repede. Nu încerc să idealizez situația, nu e totul perfect dar cel puțin lucrurile s-au schimbat. În bine.

Karma îşi face în sfârşit simţită prezenţa si asta mă bucură. E un fel de răzbunare pasivă acum, când am ajuns să nu îmi mai pese. Autocontrol şi răbdare. Da, ştiu, sună foarte zen aşa dar believe it or not, chiar funcţionează.

People who are stuck in the past are dead. O ştie toată lumea, nu am avut eu vreo revelaţie. Doar am păţit-o de multe ori automutilându-mă cu amintiri. De aceea sunt de acord cu învăţatul din greşeli, mai ales atunci când rezultatele sunt pe măsura.

În altă ordine de idei...

Epilogue/ In memoriam

Mi-am făcut autostradă pe venele tale. Iubeam să le ating uşor, de la degete până la umăr în timp ce tu zâmbeai şi îţi plimbai privirea pe trupul meu.

Dar plăcerea asta simbiotică s-a sfârşit de ceva timp, la fel ca multe altele. Acum nu mai avem nimic- pluralul ''noi'' e folosit pur gramatical,e golit de orice semnificaţie,nu e x i s t ă. Ne urâm cordial. Ne urâm pentru că suntem diametral opuşi în gânduri şi atitudini. Până acum am comis greşeala de a fi drăguţi unul cu celălalt din cauza nevoii de prietenie. Ştii la ce mă refer: un contact vizual prelungit, un zâmbet cu subînteles în anumite contexte, o atingere fantoma, ca din greşeală, o frază rostită cu glas tare adresată de fapt doar celuilalt şi aşa mai departe.

N-am avut puterea să te înlătur din viaţa mea când ar fi trebuit. Iar ţie ţi-a lipsit puterea de a mă ignora când ar fi fost cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face. Ar trebui să-mi urăşti pozitivismul, falsa inocenţă şi dorinţa la fel cum eu îţi urăsc pasiv-agresivitatea şi felul în care te joci cu măştile, ameţindu-mă.

Adevărul e că suntem mai sănătoşi şi mai puternici ca adversari oneşti, ca antiteze decât ca prieteni. Desigur, ăsta e egoism, nu dragoste. Preferăm autosuficiența in favoarea salvării aparențelor. E semn că dragostea a murit. Suntem amândoi destul de puternici ca să ne descurcăm fiecare și fără obișnuința celuilalt. A fost doar o obișnuință, ca o legătură matrimonială. Au fost mesaje târzii, versuri care acum nu îmi mai stârnesc un fior, cântece șoptite la ureche, cafea bună și ploaie de stele. Semnificația lor a pierit de mult. Azi, suntem liberi.

Sweetheart, I have to confess...

Brusc, am o satisfacţie nemaipomenită pentru ca TU ai ajuns din nou la mine.

Sâmbăta e ziua mea favor...abilă.

Chestia e că trebuie sa experimentezi o sumedenie de lucruri până să afli ce te defineşte cu adevărat. E greu să intri în ritm când subiectul se tot schimbă.

Şi dacă tot am pornit pe calea mărturisirii revelaţiilor, am ajuns şi la concluzia că Dumnezeu nu joacă zaruri. Legile care guvernează Universul au mai degrabă un caracter determinist decât probabilist.